Terapii complementare

I. Terapia cognitiv-comportamentală este o metodă psihoterapeutică bazată pe legile şi principiile învăţării, îndeosebi acelea ale condiţionării, cu scopul de a înlocui atitudinile neadecvate cu altele mai bine adaptate.

  • Utilizează metode preventive de: stabilire a regulilor clasei, rezolvarea imediată a problemelor apărute, folosirea unor metode active de predare
  • Strategiile de modificare comportamentală presupun: identificarea comportamentului indezirabil, monitorizarea lui, analiza şi evaluarea funcţională a comportamentului, realizarea şi aplicarea unui program de modificare comportamentală (prin întăriri, consecinţe, contract de contingenţă, prompting)

 

II. Terapia raţional-emotivă şi comportamentală reprezintă un program psihoeducaţional de intervenţie preventivă adresat  tinerilor în general, dar şi a colectivelor de elevi supradotaţi sau a celor cu nevoi speciale. Această terapie vine în întâmpinarea nevoilor actualei generaţii de elevi care sunt mai deprimaţi, axioşi, furioşi, neastâmpăraţi, agresivi, impulsivi, emotivi sau care au un IQ ridicat, dar cu probleme de adaptare la mediul şcolar.

  • Programul de educaţie emoţională este fundamentat pe principiile teoretice ale Terapiei Raţional -Emotive şi Comportamentale (REBT) elaborate de Albert Ellis şi ajută persoanele să îşi rezolve mai eficient problemele emoţionale şi să se descurce mai bine şi cu problemele lor practice.
  • Programul EREC este constituit din secvenţe modulare de educaţie psihologică care urmăresc dezvoltarea la elevi a unor abilităţi cognitive şi comportamentale care să-i facă mai productivi şi, în acelaşi timp, mai fericiţi. Are rol în eficientizarea prestaţiei şcolare şi extraşcolare.

III. Meloterapia

  • muzica funcţională este utilizată cu scopul de a stabili contactul cu copilul deficient şi pentru a facilita comunicarea între el şi educator (copii cu deficienţă mintală, autism)
  • se foloseşte pentru ameliorarea inhibiţiei voluntare a actelor motorii şi pentru realizarea unor performanţe în plan psihomotric (copii cu deficienţă mintală şi hiperactivitate)
  • se utilizează pentru calmarea subiecţilor anxioşi şi a celor hiperkinetici
  • în cazul subiecţilor cu instabilitate emoţională determină diminuarea tensiunilor psihice, reducerea agresivităţii, favorizează cooperarea în interiorul grupului şi în activităţile  în echipă

 

IV. Dramaterapia (sau terapia prin teatru) este o modalitate expresivă de terapie şi se ocupă de aplicarea tehnicilor şi proceselor specifice teatrului în prevenţia, intervenţia şi terapia  persoanelor cu nevoi speciale.
Această formă de terapie îşi propune:

  • abordarea ludică a personalităţii dificile
  • exprimarea emoţiilor
  • însuşirea unor tehnici de rezolvarea a problemelor
  • creşterea încrederii în sine
  • este un mijloc de dezvoltare a exprimării şi a comunicării cu copiii şi adulţii, mai ales în cazul în care există dificultăţi în exprimarea verbală directă



V. Terapia prin poveşti este o formă de psihoterapie cognitiv-comportamentală.

  • Poveştile au funcţie ludică şi formativă, personajele constituind fie modele de urmat în viaţă, fie modele de evitat pentru copii.
  • Prin această formă de terapie se identifică şi se modifică credinţele iraţionale care generează patologie şi suferinţă copiilor şi, în paralel, se asimilează credinţe raţionale care generează o stare de sănătate psihică, emoţională şi comportamentală, ajutându-i pe copii să se dezvolte armonios din punct de vedere psihologic.