Terapii specifice

I. Terapia tulburărilor de limbaj îşi propune:

  • Identificarea copiilor cu posibile tulburări de limbaj oral ( tulburări de pronunţie, de ritm şi fluenţă, de voce, de dezvoltare a limbajului), de citit şi scris (dislexie-alexie, disgrafie-agrafie)
  • Organizarea şi amenajarea spaţiului corectiv-compensator
  • Examinarea complexă a copiilor depistaţi. Precizarea diagnosticului şi prognosticului logopedic
  • Elaborarea programului de intervenţie recuperatorie complexă
  • Asigurarea materialului didactic
  • Desfăşurarea activităţii de intervenţie recuperatorie complexă
  • Evaluarea pe etape a progresului copiilor cu tulburări de limbaj

II.Kinetoterapia este terapia bazată pe mişcare.
Găseşte largi indicaţii de aplicare în toate compartimentele reabilitării, fiind indispensabilă recuperării medicale, readaptării psihice, reeducării profesionale şi readaptării sociale. Putem vorbi de kinetoterapie în afecţiuni:

  • ale coloanei vertebrale (discopatii- inclusiv hernia de disc, scolioze, cifoze, spondiloze, lombalgii, spondilită ankilozantă, sechele posttraumatice şi postoperatorii)
  • ortopedice (recuperare postimobilizare, recuperare după intervenţii chirurgicale, contuzii, entorse)
  • reumatologice (artroze, artrite etc.)
  • neurologice (pareze, paralizii, distrofii musculare)
  • ale aparatului circulator periferic (arteriopatii)
  • cardiace (infarctul miocardic acut)
  • afectiuni endocrino - metabolice (obezitate)
  • ale aparatului respirator

Se utilizează programe terapeutice concepute pentru fiecare pacient în parte, în funcţie de evoluţia şi caracterul afecţiunii sale. Se lucrează gradual şi individualizat.

 

III. Terapia psihomotricităţii include metode, procedee şi tehnici pentru:

  • învăţarea şi dezvoltarea structurilor şi conduitelor perceptiv-motrice
  • structurarea şi reorganizarea reprezentării schemei corporale
  • structurarea şi reorganizarea procesului de organizare şi orientare temporo-spaţială
  • educarea lateralităţii
  • identificarea şi discriminarea structurilor perceptive de formă şi culoare

 

IV. Stimulare-compensare-integrare vizează următoarele nivele de dezvoltare:

  • Cunoaşterea senzorială Pe baza evaluării iniţiale se determină nivelul achiziţiilor şi modalităţile de intervenţie pentru recuperare
  • Formarea abilităţilor vizual-perceptive (coordonarea vizual-motorie, exerciţii de coordonare motrică generală, coordonarea motricităţii fine, formarea imaginii corporale, formarea percepţiei poziţiei în spaţiu şi a relaţiilor spaţiale)
  • Învăţarea conceptelor fundamentale Formarea unor noţiuni individuale, particulare şi generale (simplu-complex, complex –simplu)
  • Stimularea şi formarea capacităţii de conservare a informaţiei într-o formă acceptabilă pe o perioadă mai lungă de timp (memotehnici), dezvoltarea volumului memoriei
  • Stimularea mecanismelor de inhibiţie proactivă în timpul unor activităţi
  • Antrenarea mecanismelor de autocontrol asupra reacţiilor motrice
  • Oferirea unor mijloace de acomodare specifice nevoilor individuale ale elevilor

Stimularea proceselor cognitive superioare, prin învăţarea mediată în vederea realizării integrării şcolare şi dobândirii autonomiei în învăţare